Spiritualitatea salvatoriană

Constã în:
     - sã îl cunoaştem pe Dumnezeu ca pe rostul vieţii noastre şi sã îl urmãm fãrã sovãialã (condiţie);
     - sã facem cunoscutã puterea vindecãtoare a lui Isus în relaţiile cu oamenii;
     - prin iubirea faţã de semeni sã constatãm iubirea lui Dumnezeu.

Prin ce se aseamãnã spiritualitatea salvatorianã de celelalte spiritualitãţi? 

Prin tot ceea ce facem: cunoasterea lui Dumnezeu tot mai de aproape, prin rugãciuni, prin trãirea Cuvântului, prin activitãţi sociale şi caritative, ajutorarea aproapelui etc.
Punctul central al spiritualitãţii salvatoriene se gãsesc în cuvintele Evangheliei dupã Ioan: Aceasta este viaţa veşnicã: sã te cunosc pe Tine, unicul Dumnezeu şi pe Isus Cristos pe care Tu l-ai trimis. (In 17,3)

Prin ce diferã spiritualitatea salvatorianã de celelalte spiritualitãţi ?
Nu prea diferã... Poate prin faptul cã preoţii salvatorieni pun accent mai mare pe educarea tinerilor.

În România, Ordinul Salvatorienilor a fost înfiinţat în 1898, pe teritoriul Banatului, în Timişoara, ei construind mai întâi biserica din cartierul Mehala, apoi în 1919, cea din, cartierul Elisabetin, unde au construit şi o mãnãstire.

În timpul dictaturii comuniste Ordinul Salvatorian a fost interzis, mare parte din bunuri fiind confiscate. Nu s-a mai putut activa decât cu preoţi şi mireni.

Dupã 1989, Ordinul Salvatorian din România a fost rechemat la viaţã. Acum activeazã aici preoţi-cãlugãri şi fraţi atât din ţarã, cât şi din strãinãtate. Parte din fostele bunuri, printre care şi mãnãstirea, au fost redobândite.